„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:37-39)
H.G. Wells spunea despre Primul Război Mondial că va fi „războiul care va pune capăt tuturor războaielor”. Mai târziu în 1917, președintele SUA, Woodrow Wilson spunea același lucru „This is a war to end all wars”. H. G. Wells a trăit până în 1946, așa că a putut să vadă că celebra sa afirmație a fost neadevărată. Așadar frazele frumoase, tratatele internaționale, cât și tragediile războaielor precedente nu pot opri dorința decidenților politici contemporani de a iniția războaie, oricât de mulți oameni ar fi sacrificați și indiferent de costurile materiale. De când a început războiul în Ucraina, ONU estimează că din țară au fugit peste un milion și jumătate de oameni, în special femei și copii.
Săptămâna trecută am reușit să ajung la câteva centre de refugiați din Suceava, cât și la vama Siret, probabil una dintre cele mai tranzitate vămi româno-ucrainene. Frigul care se lasă odată cu căderea nopții nu îi descurajează, nici nu-i determină pe voluntari să plece, chiar dacă cei mai mulți dintre ei vin acolo, după serviciu sau școală, lucrând în schimburi 24 din 24, pentru a-i ajuta pe cei care fug din calea războiului, cu transportul, cu cazarea, cu o pătură, cu o cartelă și cu un ceai, sandviș sau o supă caldă. Cu adevărat acești oameni împlinesc cuvintele spuse de Domnul Isus: „…să iubești pe aproapele ca pe tine însuți.”
Mulți dintre refugiații care ajung zilnic în România sunt femei cu copii, înghețați de frig, din cauza vremii de afară, cât și a cozilor lungi de la vama ucraineană, fiind debusolați, stresați, cu inima frântă, din cauza despărțirii de cineva drag, cum ar fi de un: soț, copil, părinte sau bunic și dorind să ajungă cât mai departe de zona de conflict.
Traducătorii de ucraineană și rusă sunt indispensabili, mai ales că mulți ucraineni nu cunosc limba engleză. Cu toate că există foarte multe organizații non-profit, instituții și comunități de credincioși care ajută oamenii, totuși problemele nu se rezolvă automat. Organizarea rămâne o mare problemă. O parte dintre refugiați doresc să ajungă cât mai repede în Occident. Este destul de greu să-i lămurești că trebuie să se oprească undeva, să se odihnească pentru o zi sau două, până când voluntarii sau instituțiile care îi ajută, le găsesc cea mai bună modalitate de transport. La început refuză să fie ajutați, deoarece li pare că nu poate fi adevărat ca niște străini să fie așa de generoși, dar când se văd singuri pe drum, se întorc înapoi la voluntari și solicită ajutorul. Privind din afară, pot să spun că oamenii din zonă (instituțiile publice, organizațiile, bisericile) pun suflet în a ajuta pe acești oameni care trec frontiera, cât și pe cei care au rămas în Ucraina, dar să nu uităm că suntem la începutul acestui conflict, iar acesta poate să dureze ani de zile. Inevitabil în câteva luni va apărea epuizarea voluntarilor, mai ales că cei mai mulți o fac din timpul lor liber. De aceea haideți să ne unim în rugăciune pentru cei implicați în această slujire.
Motive de rugăciune
- Domnul să aducă pace și stabilitate în Ucraina, cât și soluționare situației actuale.
- Domnului să lase protecție peste refugiații care fug din calea războiului și zilnic ajung în România.
- Să ne rugăm pentru cei care sunt implicați în voluntariat la vamă, în centrele de refugiați, în transportarea refugiaților, cât și pentru cei care transportă alimente și cele necesare oamenilor rămași în Ucraina, ca Domnul să-i întărească în această lucrare și să le dăruiască sănătate, putere, înțelepciune și protecție.
- Domnul să ofere românilor resursele necesare financiare pentru continuarea acestei ajutorări, atât cât va mai fi nevoie, chiar dacă prețurile continuă să crească!
- Domnul să ocrotească România de război!