Mărturii din Orientul Mijlociu

Evanghelizare în centrul orașului

Din când în când merg în centrul orașului pentru a vesti Evanghelia, știind că mulți dintre musulmanii care vin acolo nu au auzit niciodată Vestea Bună. De obicei, mă așez pe o băncuță liberă și aștept să vină cineva și să ia loc lângă mine, ca mai apoi să începem o discuție. Într-o zi, pe bancă s-a așezat un tânăr. Din vorbă în vorbă, m-a întrebat dacă sunt creștin, și am discutat mai bine de o oră pe subiect religios. Am rămas surprins să văd că știe destul de bine anumite versete din Coran și că avea destule informații despre religia sa în comparație cu majoritatea oamenilor pe care îi cunoaștem. Mi-a mărturisit că este dintr-o altă zonă a țării care a fost sub Statul Islamic și peste două zile urma să se întoarcă înapoi și că niciodată în viața lui nu a văzut sau citit un Nou Testament. Atunci am avut ocazia să citim împreună din Noul Testament și să-i explic din Cuvânt… A fost foarte surprins când la despărțire i-am dăruit un Nou Testament și m-a întrebat de unde să înceapă să citească. De atunci am rămas în legătură cu acest tânăr și mă rog ca Domnul să-i atingă inima!

Într-o zi, în timp ce căutam niște mobilier, am intrat în discuție cu patronul unui magazin de mobilă, domnul Q. Am discutat câteva lucruri generale, și am rămas uimit că deși este musulman, totuși a citit trei dintre Evanghelii și chiar știa cuvinte din Scriptură. Foarte foarte rar ai ocazia să întâlnești musulmani care să fi citit din Evanghelie. Mi-a spus că are multe întrebări grele și a rămas să ne întâlnim cândva în viitor. După o anumită perioadă l-am sunat și am spus că vreau să-l vizitez. Am mers la magazinul său într-o seară și am discutat aproximativ trei ore despre diferite subiecte. Am rămas surprins să văd că este mai mult agnostic decât musulman. La un moment dat, fiind destul de târziu, m-a sunat soția fiind îngrijorată pentru mine. Am putut să îi prezint în parte Evanghelia, deși a fost foarte sceptic la tot ce i-am zis, încercând constant să mă facă să cred ceea ce crede el. M-am bucurat de această oportunitate pe care Domnul mi-a dat-o într-un mod neașteptat.

Vestirea Evangheliei unor refugiați

Din când în când, ne implicăm într-o tabără de refugiați sirieni prin ajutorarea unor văduve cu copii și a unor familii care au copii bolnavi. Aproape toți refugiații de acolo sunt musulmani. Persoana responsabilă din tabăra de refugiați cu care suntem în legătură a apelat la noi să ajutăm un copilaș care are probleme de sănătate. L-am dus la spital, am găsit un doctor care să-l consulte, copilașul e bine… Așa s-a deschis o ușă să vorbim despre Domnul Isus mamei lui și uneia dintre prietenele ei care ne-a însoțit la spital. Când eram în tabără pentru a vedea copilul, persoana din tabără cu care suntem în legătură ne-a sunat să ne întrebe dacă avem cumva la noi un Injil (Nou Testament) deoarece își dorește unul. Am rămas surprinși de această dorință și ne-am bucurat. Când am mers la birou, acolo era mașina poliției și ofițerul responsabil pentru tabără. Ni s-a spus că ofițerul S. dorește Noul Testament. Am rămas surprinși și ne-a fost frică pe moment gândindu-ne ca nu cumva aceasta să fie o cursă. După ce am vorbit cu ofițerul, acesta ne-a spus că deși e musulman și citește Coranul, își dorește Noul Testament pentru a-l citi și compara cu Coranul. Ne-am dat seama că nu a fost o cursă, și data următoare am dus cu noi în tabără două Nou Testamente atât pentru ofițerul S. cât și pentru persoana de legătură de acolo.

Am intrat în legătură cu o altă familie de refugiați care avea nevoie de ajutor. Soția lui W. care era însărcinată, avea risc de sarcină crescut. Pe prima fetiță a născut-o la 7 luni și a fost aproape de moarte, așa că noi i-am ajutat de câteva ori atât în ce privește transportul la spital, cât și cu o parte din plata pentru operația de cezariană. Prin urmare, am avut ocazia de fiecare dată când mă întâlneam cu tânărul W. să povestesc. Am rămas surprins să aud că singurii creștini pe care îi știu suntem noi și o altă familie de străini. La un moment dat am putut să îi dau un  Nou Testament și să vorbim despre religie. El a zis că este musulman și că are o foarte bună părere despre islam, deoarece islamul e o religie a păcii… Știind faptul că în Coran sunt foarte multe versete violente, și având Coranul pe telefon l-am rugat să citească două versete din Sura 9 care vorbesc despre uciderea politeiștilor și despre a lupta împotriva tuturor celor care luptă împotriva lui Allah și a lui Mahomed. Când a citit a rămas uimit de violența amintită acolo și a zis că e imposibil să scrie în Coran așa ceva. Bineînțeles că am avut ocazia să-i spun în contrast cu aceasta, despre Domnul Isus și despre dragostea lui Dumnezeu. L-am chemat la biserica locală unde mergem regulat, însă nu mi-a spus nimic. Dar după vreo câteva luni mi-a scris că ar vrea să vină la biserică. A venit și a rămas uimit de programul de acolo și la sfârșit a spus că dacă ar fi știut cum este ar fi venit de mai demult.

Îngrijirea fetiței Yazidi

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o fetiță care e în vârstă șase ani și de câțiva ani ne dorim să avem și alți copii, și ne-am rugat Domnului pentru lucrul acesta. În noiembrie 2020, am primit de la o soră vestea că o organizație caută o familie care să îngrijească de o fetiță ce are aproximativ 2 ani și jumătate, pentru o anumită perioadă. Mama fetiței este o tânără yazidi, în vârstă de 17 sau 18 ani, care a fost luată în captivitatea Statului Islamic. Când am auzit de această situație, fără a știi prea multe detalii, Domnul ne-a pus pe inimă să facem acest lucru, așa că după aproximativ o săptămână și jumătate am mers la o întâlnire unde a fost prezentă doamna doctor responsabilă cu cazul fetiței și a mamei ei și ne-a dat mai multe detalii. După această întâlnire am luat fetița la noi, iar mama s-a întors în satul ei din nordul țării, însă am rămas în legătură cu ea. Mama fetiței a fost răpită de Statul Islamic, când avea doar 10 ani și jumătate, împreună cu alte persoane din familia sa. Chiar și acum doi frați de-ai ei și mama sa sunt dați dispăruți, iar un frate de-al ei s-a sinucis într-o tabără de refugiați când avea 9 ani. După ce a fost răpită, a fost sclavă, la vârsta de 15 ani a fost căsătorită forțat cu un luptător al Statului Islamic și a născut o fetiță. În această perioadă a fost forțată să memoreze Coranul, astfel a început să îmbrățișeze ideologia islamică radicală. Soțul ei a murit când se aflau în ultimul teritoriu al Statului Islamic și ea împreună cu fetița au scăpat, reușind să vină în țara unde locuim. În perioada de 5 luni și jumătate cât fetița a locuit cu noi, mama ei a venit de câteva ori în vizită, unde am avut ocazia să discutăm despre ce crede, și am rămas uimiți de radicalizarea ei. Însă, de fiecare dată când ne-am întâlnit am văzut o schimbare în bine. După acele luni, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, doamna doctor responsabilă cu cazul lor a murit subit, iar mama a venit și a luat fetița. Însă Domnul a lucrat în așa fel, că acum ele locuiesc în același oraș cu noi, într-o casă secretă, și fetița continuă să meargă la grădinița bisericii, iar mama ei, în urma invitației pe care i-a făcut-o sora directoare, a început să ajute la acea grădiniță. Acum putem să ne întâlnim regulat atât cu mama fetiței cât și cu ea, fetița considerându-se tatăl ei. Așa a lucrat Domnul că acum sora directoare o poate evangheliza și uceniciza pe mama fetiței, care la un moment dat a spus că nu mai știe ce să creadă, cum să se roage, ca și creștinii sau ca și musulmanii. Atunci sora directoare a spus că o poate învăța. Am rămas foarte surprinși de modul în care Domnul a coordonat toate lucrurile și de schimbările pe care le-a făcut atât în dreptul fetiței, cât și al mamei ei.

P. & E. – misionari într-o țară di Orientul Mijlociu

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.