Din numeroasele mesaje pe care le primim prin platforma noastră online de la studenți, unul ne-a atins în mod deosebit:
„După ce am urmărit toate videoclipurile voastre, am fost profund inspirat. Voi ne prezentați adevărul. Am discutat aceste lucruri și cu familia mea, dar ei sunt musulmani înrăiți. Când le-am mărturisit că eu cred în Isus Hristos și în Noul Testament, m-au amenințat că nu mă vor mai susține la școală. Sunt încă student… Ce ar trebui să fac? Nu vreau să ard în focul iadului și nu vreau să mă abat de la calea lui Dumnezeu.”
Mesaje ca acesta vin tot mai des din partea tinerilor care, în ciuda contextului dificil în care trăiesc, aleg să-L urmeze pe Hristos. Ne bucurăm nespus să vedem puterea Evangheliei lucrând în viețile lor, dar în același timp ni se frânge inima să citim despre suferințele și sacrificiile prin care trec.
Cu toate acestea, în fiecare lună, zeci de studenți ne cer o Biblie sau un Nou Testament. Cei care sunt deschiși să primească Evanghelia sunt puși în legătură cu lucrători locali care îi încurajează și îi mentorează în credință. Mulți dintre acești tineri Îl primesc pe Domnul în inima lor și se botează, ca mărturie publică a credinței lor. Îi mulțumim Domnului pentru că, în ultima vreme, am început să vedem tot mai multe roade ale acestei lucrări!
Unul dintre tinerii care L-au primit pe Domnul în urmă cu aproximativ doi ani, Farhad (pseudonim), s-a înscris la o școală biblică pentru a se pregăti în vederea slujirii. Decizia lui de a-L urma pe Hristos a provocat o reacție dureroasă din partea tatălui său, care i-a spus că nu mai are ce căuta acasă. Mai mult, i-a interzis mamei sale să-l mai contacteze, amenințând că va divorța de ea dacă va mai vorbi cu fiul lor. Farhad a fost profund afectat de această respingere. Cu lacrimi în ochi, ne-a spus într-o zi:
„Nu mă pot opri din plâns când mă gândesc la familia mea. M-au crescut atâția ani, iar acum, dintr-odată, sunt singur. Rugați-vă pentru ei!”
Într-o dimineață, în timp ce se ruga pentru cei dragi din familia lui, a rămas fără cuvinte — nu mai știa ce să spună în rugăciune. Atunci, Duhul Sfânt a coborât peste el și a început să vorbească în alte limbi. Această experiență ne amintește de cuvintele din Romani 8:26: „…Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră; căci nu știm cum trebuie să ne rugăm, dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”
Într-o altă zi, Farhad ne-a povestit că a avut o vedenie. Mi-a spus că m-a văzut pe mine (Octa) cu o seceră în mână, recoltând în lanurile de orez. S-a mirat în sinea lui: „Cum de știe fratele să secere orezul, când el nu este bengalez?” Apoi, în viziune, l-am chemat să mi se alăture la seceriș. Mărturia lui m-a încurajat enorm. Deși Farhad nu a înțeles sensul vedeniei, mie mi-a fost limpede. I-am explicat semnificația, făcând referire la Ioan 4 și Matei 9. Îi mulțumim Domnului că el se folosește de noi pentru a aduce oameni la mântuire, dar și pentru a chema pe alții să se alăture lucrării. Rugați-vă ca Domnul secerișului să scoată mai mulți lucrători la secerișul Lui!
Octa & Ash, împreună cu copiii | misionari într-o țară din Asia de Sud