Începând cu 28 februarie s-a desfășurat luna de post a musulmanilor, numită Ramadan. Pe parcursul acestor 30 de zile sunt chemați să nu mănânce și să nu bea apă de la răsăritul până la apusul soarelui, iar unii dintre ei devin mai religioși, citesc mai mult din Coran. Acest post reprezintă o obligație pentru toți musulmanii, cu excepția copiilor, bolnavilor, femeilor însărcinate etc. Acest „post” este foarte diferit de adevăratul post descris de Domnul Isus în Matei 6:16-18.
În această lună, în mod normal, nu este permis nici măcar să bei apă în public în timpul zilei și sunt destul de stricți ca comunitate, cel puțin de fațadă. Pentru ei e ceva normal să le zică altora că postesc și să întrebe dacă și tu postești ca ei. La un moment dat, era o coadă de aproximativ 10 persoane la un ghișeu și, cu speranța de a fi luat în seamă, un bărbat i-a spus domnului de la ghișeu că postește, în auzul celorlalți. Alte două persoane cu care m-am întâlnit pentru prima dată mi-au zis că postesc și m-au întrebat dacă și eu postesc. Unul a fost deschis pentru discuții, i-am spus ce înseamnă postul pentru noi și a primit în dar Predica de pe Munte. Domnul să deschidă uși în continuare pentru Cuvânt și să atingă inimi prin harul Său!
O nouă binecuvântare
Soția a născut de curând, pe 2 martie, aici în oraș. A fost prima dată când a născut în afara României. Înainte de naștere cu aproximativ 2 luni, prin intermediul unei surori din adunarea locală, am intrat în legătură cu o doamnă doctor musulmană, care s-a comportat foarte frumos cu noi. Dimineața devreme am sunat-o și a venit la spital pentru a asista la naștere. Domnul a binecuvântat tot procesul nașterii: la ora 6:30 dimineața am mers la spital, în jur de 7:30 soția a născut, iar în jur de ora 11:30 în aceeași zi ne-am întors cu toții acasă.
În toate am văzut mâna cea bună a Domnului la lucru! Deși era început Ramadanul și de obicei lucrurile se mișcă mai greu pentru că mulți musulmani stau treji noaptea și sunt mai obosiți în timpul zilei, Domnul ne-a binecuvântat: a deschis ușile potrivite și ne-a ajutat să rezolvăm destul de repede și aspectele ce țin de actele nou-născutei. La un moment dat, Domnul mi-a scos în cale un localnic care avea de rezolvat ceva asemănător cu mine și am mers împreună la anumite birouri.
O ușă recent deschisă, într-un mod neașteptat
Tot în luna martie a trebuit să caut un traducător legalizat pentru a ne traduce în limba română certificatul de naștere al bebelușului nou-născut. După câteva încercări, am găsit un traducător tânăr kurd foarte amabil și deschis la vorbă. Am povestit și a rămas să ne întâlnim într-o seară în oraș. El a preferat să ne întâlnim seara, deoarece nu mânca în timpul zilei, mi-a împărtășit că postește în timpul Ramadanului.
Ne-am întâlnit și după unele discuții am ajuns să discutăm despre credință. La un moment dat i-am pus niște întrebări și am adus în discuție Sura 9 (Sura Pocăinței) din Coran, unde musulmanii sunt îndemnați în mod deschis să lupte împotriva non-musulmanilor (mai precis – să îi omoare pe politeiști și să lupte cu creștinii și evreii până ce aceștia plătesc o taxă jizia și se simt subjugați).
Spre surprinderea mea, mi-a zis că el chiar a memorat această Sură și acum încerca să își amintească anumite versete. Până la urmă a încercat să îmi răspundă evitând interpretarea literală a textelor, deși aceasta este interpretarea susținută de unele dintre cele mai importante surse islamice. Așa au înțeles o mare parte a musulmanilor aceste texte de-a lungul istoriei, așa a înțeles ISIS în zilele noastre, dar și alte organizații islamice radicale și teroriștii în principal. Partea bună este că majoritatea musulmanilor sunt mai buni decât ceea ce scrie în cartea lor sfântă și în alte surse religioase foarte importante. După conversația de câteva ore avută cu acest tânăr, în care a avut și el întrebări în ce privește credința creștină, i-am dăruit o broșură în limba sa maternă în care se vorbește despre autenticitatea Evangheliei. Deși nu ne-am mai întâlnit de atunci, totuși am continuat să ținem legătura și cu ajutorul Domnului o să ne întâlnim din nou. Fie ca Domnul Isus să atingă inima acestui tânăr!
Palko & Elisa, împreună cu fiicele Amalia, Diana, Mariam și Alina (pseudonime) | Orientul Mijlociu