Dacă de luni până vineri suntem zilnic cu studenții la baza TPM, duminica suntem în biserică. Am făcut din „Monrovia Christian Fellowship” biserica noastră din Liberia, dar am convenit să mergem acolo doar o duminică în fiecare lună, pentru a ne hrăni spiritual. În restul lunii vizităm alte biserici, pentru a ne implica. Suntem primiți cu multă dragoste de către conducători, deoarece ei apreciază foarte mult focalizarea noastră pe ucenicie, nu pe a înființa noi biserici, ci mai degrabă pe a veni alături de biserica liberiană prin învățătură sănătoasă din Biblie. Eu (Christian) am multe oportunități de a predica și este ziditor să vedem frați și surori cu caiete și pixuri, luându-și notițe.
Prima dintre cele zece porunci spune, „să nu ai alți dumnezei în afară Mine” (Ex. 20:3), iar a treia, „să nu iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău” (Ex. 20:3). Cu toate acestea, aici în Liberia sincretismul este foarte des întâlnit. Asta înseamnă că oameni care merg la biserică duminica, încă se mai închină zeilor tribali, spiritelor ancestrale și chiar naturii. În același timp, expresia „În Numele lui Isus!” este folosită în Liberia extrem de des (de către credincioșii adevărați, precum și de către profeții mincinoși), și pare să fie ca o expresie magică pe care trebuie să o invoci pentru ca ceva (orice!) să se întâmple. Mai mult, fiecare comunitate are o pădure în care se desfășoară activitatea demonică deoarece, în fața crizelor vieții, chiar și creștinii caută ajutor la vrăjitor, prin farmece și alte practici animiste. Această realitate ne frânge inimile și înțelegem că Domnul ne cheamă să abordăm această problemă într-un mod adecvat din punct de vedere cultural. Lucrarea aceasta nu este ușoară și avem nevoie de multă protecție spirituală, deoarece, pentru a aduce oamenii din întuneric la lumină, misionarul trebuie să intre în întuneric. Cerem ca Duhul lui Dumnezeu să ne inspire să dezvoltăm o strategie pentru eliberarea creștinilor din Liberia de robia animismului.
În aceste luni îi luăm cu noi la biserică și pe studenți. Pe de o parte, facem cunoscută școala de ucenicie și altor tineri. Pe de altă parte, studenții au oportunități de a mărturisi transformarea pe care Dumnezeu a produs-o în viața lor de când au venit la școală. Pe unii studenți încercăm să îi conectăm la o biserică locală, deoarece nu au frecventat o biserică în ultimii ani. Alți doi studenți sunt derutați de ceea ce s-a întâmplat recent în biserica lor: pastorul a murit, iar la înmormântarea sa, adunarea a aflat că acest bărbat era atât pastorul bisericii, cât și membru al Societății Poro (o comunitate secretă a bărbaților care se închină diavolului).
Eu (Ina) îi învăț săptămânal pe studenți câte o cântare nouă, astfel că uneori avem ocazia să cântăm ca grup și în biserică. Dar cel mai mult îi provoc pe studenți să identifice ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut în aceste slujbe. Elemente ce includ evanghelia prosperității, frica sau profețiile nebiblice sunt frecvent identificate și devin studii de caz și cereri de rugăciune pentru maturitatea bisericii liberiene.
Am ajuns să înțelegem că acesta este un moment special pentru biserica din Liberia. Dumnezeu lucrează în interiorul națiunii și, în același timp, El vrea să lucreze prin această națiune în misiune interetnică și internațională. Pastorul E. M. este directorul național al departamentului de misiune din cadrul Assemblies of God (AOG Adunările lui Dumnezeu) din Liberia. Ne-a vizitat acasă acum două luni și ne-a împărtășit regretul că, deși mișcarea sa a fost fondată în Liberia în urmă cu mai bine de o sută de ani, în prezent Liberia are un singur misionar. De când războiul s-a terminat, în 2003, alături de o familie de misionari din Canada, el a plantat multe biserici în Liberia. Dar, pentru anii următori i-a promis lui Dumnezeu că va investi în echiparea liderilor și a misionarilor și în dezvoltarea unei structuri de trimitere. El a acceptat cu bucurie invitația de a preda studenților noștri cursul de Plantare de biserici și război spiritual săptămâna trecută, când, din nou, ne-a împărtășit viziunea sa. Familia canadiană se retrage din Liberia, iar fratele E. consideră că sosirea noastră aici este un moment Kairos pentru Liberia. Am convenit să lucrăm împreună. Vom continua procesul de a face ucenici, iar pentru începutul anului 2024 intenționăm să organizăm o primă conferință de misiune. Liberia este una dintre puținele țări africane în care islamul este o mică minoritate. Cu toate acestea, din cauza sărăciei extreme din această țară și din cauza lipsei de informare despre ce este islamul, musulmanii sunt bineveniți. Se infiltrează strategic în școli și deja dețin majoritatea afacerilor din țară. Este urgent ca liberienii să învețe cum să își apere credința și cum să își împărtășească credința atunci când interacționează cu musulmanii!
Vă mulțumim foarte mult pentru încurajările transmise, pentru rugăciunile înălțate și pentru susținerea în lucrare!
Christian și Ina Kopjar, Liberia