Mărturia a două tinere, singurele creștine din poporul lor
Mai 2020
Naama* și Pema* sunt două surori care au fost ucenicizate, de o familie de misionari ai APME din Asia, și care s-au convertit de la budism la creștinism.
Când au spus familiei că au devenit creștine, aceștia s-au înfuriat și au început să-i amenințe pe prietenii lor creștini, iar pe ele să le persecute. Au fost bătute, li s-au ars Bibliile și au fost supuse la mari presiuni psihologice ca să renunțe la credința lor în Isus. Lui Pema i-au interzis să meargă la facultate, i-au luat telefonul, au forțat-o să renunțe la traducerea unui set de povestiri Biblice în limba ei maternă, ținând-o într-o continuă supraveghere.
Naama, sora mai mică a fost căsătorită forțat într-o familie de budiști. Cu toate că este tratată ca un obiect și persecutată, ea continuă să creadă în Isus și, în ciuda dificultăților, se luptă să-și iubească și să-și slujească vrăjmașii, încercând să ducă lumina lui Hristos în familia aceasta prin exemplul personal de credință.
Faptul că sunt primele și singurele creștine (pe care noi le știm) din grupul lor etnic, face ca persecuția împotriva lor să fie mai intensă. Diavolul se luptă să fure credința din inimile lor, cu orice preț.
August 2020
Pentru că nu știam peste cât timp ne vom mai putea vedea, am decis cu Pema* să ne vedem din nou săptămâna aceasta. Luni, când ne-am întâlnit, Pema* ne-a făcut o mare surpriză: a adus-o și pe Naama* (sora ei, mai mică cu 2 ani, cea care a fost căsătorită cu forța). Întâlnirea a fost foarte emoționantă – cu Naama* nu ne-am văzut de 2 ani, timp în care s-au întâmplat multe lucruri… Însă cum să povestești 2 ani în 2 ore? Ne-am bucurat nespus de mult să o vedem și pe ea! Nu ne-am așteptat deloc la așa ceva…
Mai jos sunt două mesaje primite de la Pema*, unul chiar înainte de această întâlnire, iar celălalt primit la puțin timp după reîntâlnirea noastră
Primul e-mail:
„Știm că aceste încercări ne testează credința, ne fac mai puternice și mai perseverente, ne ajută să ne maturizăm și să vedem mai bine întunericul și situația grupului nostru etnic și să mijlocim pentru el. În același timp, ne este foarte greu să fim în această situație și să ne aducem mereu aminte că aceste lucruri lucrează spre binele nostru veșnic.
Am obosit să văd cum întunericul și practicile demonice au umplut comunitatea noastră. Familia este mereu ocupată cu ritualuri religioase: se adună, aduc preoți acasă, și fac ritualuri pentru bogăția și bunăstarea lor. Sunt obosită să văd toate aceste lucruri și simt că, spiritual, îmi este greu să respir. Sunt întristată și frustrată să văd cum își pierd timpul cu aceste ritualuri care nu ajută la nimic. Văzând toate aceste lucruri care nu au nici un sens, câteodată simt că e prea mult. Am întrebări cu privire la motivul pentru care sunt în această situație; studiez un masterat care nu prea îmi place, doar ca să nu fiu trimisă în sat; insistențele lor și ceea ce ne spun, presiunile care se fac asupra noastră, să practicăm aceste ritualuri, toate acestea ne ”înțeapă” mereu ca și un ac…
Cunosc libertatea pe care o am în Hristos; știu faptul că nici o putere demonică, nici un om, nici un înger, nimic din trecut, prezent sau viitor nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. Dar fiind tot timpul în acest context, în care oamenii insistă să fac aceste ritualuri, mă fac să simt frustrare.
Există atât de mult egoism la nivel de comunitate și discriminare pentru cei care sunt din alte grupuri etnice. Oamenii cheltuie atât de mult pentru marele preot, pentru preoți, pentru ritualuri și practici religioase, dar evită să ajute oamenii în nevoie din jurul nostru și cu cea mai mică sumă; oamenii se întâlnesc să bârfească viețile celor din comunitate, etc. Atitudinea și faptele lor de reverență pentru marele preot este una din cele mai puternice întărituri ale oamenilor din grupul nostru. Îl ascultă întru totul, se închină lui ca unui dumnezeu.
Văzând toate aceste lucruri, mă întreb „oare de ce sunt aici?”; este atât de multă presiune psihică și spirituală încât nu pot să exprim. Aleg să nu mai analizez situația în care sunt, pentru că simt că e prea mult. În același timp, când mă gândesc la sora mea Naama*, realizez că sunt aici pentru ea, că Dumnezeu m-a adus înapoi ca ea să nu fie singură și să nu-și piardă credința. Stau aici pentru ea, în speranța că putem fi lumină în acest întuneric. Avem nevoie de Isus; și oamenii noștri (oamenii din grupul nostru etnic) au nevoie de Isus, să vadă adevărul și să fie salvați!
Deși suntem aici în familie, simțim ca și cum nu am avea una, pentru că oamenilor din familia noastră nu le pasă de noi. Ei sunt cu gândirea lor; avem înțelegeri atât de diferite despre viață, credință și ceea ce este important. Ei pun presiune pe noi, prin tot ceea ce fac. Câteodată ne întrebăm dacă viața noastră are vreun sens; simțim că viețile, planurile, viitorul nostru sunt pe „standby’’ (așteptare). Situația lui Naama* este și mai grea, având în vedere că ea trebuie să îndeplinească zilnic treburile casei (mâncare, curățenie) pentru întreaga familie a soțului. Avem nevoie de puterea lui Dumnezeu să putem duce necazul și greutățile fiecărei zile, să putem iubi, să ne putem sacrifica și să fim lumini în fiecare zi – lucru pe care ne străduim să îl facem.
Vă mulțumim că sunteți mereu alături de noi, că ne iubiți și că vă rugați pentru noi. Vă iubim și vă vom iubi mereu; vă simțim aproape, voi sunteți familia noastră care mereu ne înțelege. Mulțumim lui Dumnezeu că v-a adus în viețile noastre!”
Al doilea e-mail:
„Ieri am primit o veste tristă de la mama. Tata fiind plecat de acasă la lucru, a avut un incident cu animalele, și pentru că zona e greu accesibila, vestea a ajuns la mama după vreo 7-10 zile. Timp de o săptămână nu a putut umbla. De câteva zile poate să facă câțiva pași, sprijinindu-se. Zilele următoare va merge cineva din familie ca să îl ajute să vină acasă. Probabil îl vor duce la un mic spital în cea mai apropiată localitate și dacă va fi nevoie, îl vor duce într-un oraș mai mare, pentru a fi tratat la un spital. Tata suferă mult acum, este frustrat și strigă la toată lumea.
Vă rugăm să mijlociți pentru tata, ca Dumnezeu să-l vindece spiritual și fizic. Mătușa (care este preot budist și care locuiește cu Pema*) spune că familiei noastre îi merge rău, din cauza noastră, deoarece am întors spatele dumnezeilor budiști și am devenit creștine. Ei cred că cel mai rău lucru este să îți schimbi religia, și că toate aceste necazuri vin din cauza noastră.
Nu știu cum să vorbesc cu tata acum. Sper ca în toate aceste necazuri să cunoască dragostea minunată și pură a lui Dumnezeu, plină de viață, care înflorește mereu când stai în Adevăr, nu una falsă, fără sens și fără viață.
Mătușa, aici, și mama în sat, organizează câteva zile de ritualuri pentru vindecarea tatălui.
Vă rog să mijlociți pentru familia noastră, ca să nu ne învinovățească pe noi pentru toate lucrurile rele care se întâmplă familiei, având în vedere că se tot întreabă de ce se întâmplă aceste lucruri. Ei sunt orbi spiritual, dar Isus poate să dea lumină și vedere, să le deschidă inimile și mințile ca să vadă Adevărul.
Vă rog să mijlociți pentru salvarea lor și pentru vindecarea tatălui. Cu multă dragoste, Pema*.”
Mărturii primite de la o familie de misionari din Asia
Ianuarie 2021
O mare bucurie pentru noi este faptul că în lunile noiembrie – ianuarie ne-am întâlnit cu prietena noastră din satul Y. de 3 ori.
Dumnezeu a potrivit tare frumos situațiile ca să ne putem vedea în siguranță și să putem vorbi pe îndelete. La una dintre întâlniri, i-am făcut o surpriză lui Pema*, invitând o soră mai în vârstă, F., la care ținem foarte mult. Această soră face și ea parte dintr-un grup etnic neatins de Evanghelie; de asemenea mărturia vieții dumneaei este foarte încurajatoare atât pentru noi, cât și pentru Pema*. După convertirea lui F. în tinerețe, familia a renegat-o și tot din această cauză nu s-a căsătorit niciodată.
Sora F., Pema* și Naama*, alături de alți câțiva frați obișnuiau să aibă părtășie în limba lor. De asemenea sora F. a fost cea care a învățat-o pe Pema* la începutul vieții ei de credință multe povestiri biblice, din Geneza și până în Apocalipsa. Pema* și-a exprimat dorința de a avea un timp de părtășie împreună, în care să ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului. A fost un timp foarte special, în care am împărtășit toți pasaje din Scriptură, pe care Dumnezeu ni le-a pus pe inimă, și din trăirea noastră cu El.
O altă veste bună este că Naama* s-a întors din sat. A fost acolo pentru câteva luni. Familia voia să o țină acolo și peste iarnă, însă și-a dorit foarte mult să vină în orașul X. să-și poată da examenele. În sat a fost supusă multor presiuni, obligată să asculte zile întregi „predici” ale marilor preoți, să ia parte la diferite ritualuri, să vadă întunericul în care trăiesc oamenii din grupul ei etnic, etc.
O experiență frumoasă pe care Naama* a avut-o cu Dumnezeu în sat este că într-un moment foarte descurajant, cu multe întrebări, Dumnezeu l-a folosit tocmai pe fratele ei budist, pentru a o încuraja. Fratele ei, fără să știe trăirile ei, i-a dat filmul „I Still Believe” (Continui să cred), un film creștin făcut după viața lui Jeremy Camp. Sună absolut ciudat, dar e fascinant cum a potrivit Dumnezeu lucrurile ca filmul respectiv să ajungă la Naama* exact în acele momente.
Lucrul acesta s-a întâmplat în contextul în care Naama* nu avea nici un credincios lângă ea, nici pe sora ei Pema*, și în sat, sus în munți, nu este internet etc. Nu avem detalii despre cum fratele ei a ajuns în posesia filmului și dacă știa mai multe detalii despre film.
Ea a simțit cum Dumnezeu o încurajează și îi poartă de grijă ca să nu-și piardă credința, chiar și în cele mai dificile momente. Îi dăm slavă lui Dumnezeu și pentru acest lucru! Mulțumim lui Dumnezeu că a reușit să se întoarcă din sat, că a protejat-o, și credința ei a crescut!
Fetele spun că, cu cât văd mai mult din întunecimea în care trăiește grupul lor etnic, cu atât sunt mai convinse că Isus este Calea, Adevărul și Viața, Îl iubesc mai mult și știu să aprecieze mai mult salvarea oferită de El!
Mulțumim lui Dumnezeu că Naama* o are pe Pema* lângă ea, să o ajute în credință! Când au ocazia, ele se întâlnesc, discută, Pema* îi recită pasaje din Scriptură și se roagă împreună. Pentru noi, ele sunt un mare exemplu de statornicie, de sacrificiu, de iubire necondiționată pentru oamenii din jurul lor, din partea cărora nu primesc decât greutăți.
Săptămâna trecută am avut bucuria de a o avea pe Pema* în casa noastră după mai bine de 2 ani. Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest lucru! E încurajare mare pentru noi să îi vedem trăirea cu Dumnezeu. Pe de altă parte, ne întristează să auzim câte lucruri întunecate se întâmplă în cultura/societatea lor.
Ea ne-a împărtășit câteva motive de rugăciune; vrem să împărtășim câteva din ele:
- Pentru siguranța și liniștea Pemei* (în contextul în care tatăl ei urmează să vină în oraș); tatăl ei e în sat acum, din acest motiv am putut să ne vedem cu ea. Însă când tatăl ei va fi aici, viața ei va deveni mult mai restrictivă și cu multe presiuni.
- Pentru Naama*, să nu-și piardă speranța și credința în contextul greu în care e. Pentru soțul ei ca să îl cunoască pe Dumnezeu.
- Pentru o prietenă din regiunea Z. (Tina*), prietenă foarte bună cu Naama*. Povestea ei e foarte lungă și tristă. Contextul ei de familie e foarte tulbure. Suntem foarte întristați să auzim că peste conflictele din familie s-a mai adăugat un necaz și anume; că a fost abuzată și luată în căsătorie cu forța de un bărbat a cărei soție s-a sinucis din cauza felului în care soțul a tratat-o. Nu ne putem imagina prin ce trece. Dumnezeu să aibă milă de ea! Ea mai venea la părtășia pe care o aveam doar cu fetele, pe vremea când puteam să ne vedem cu Pema* și Naama*. A auzit puțin despre Isus, însă nu părea foarte serioasă și interesată.
- Pentru tatăl și familia acestor două surori Pema* și Naama*, cât și pentru familia lui Tina* – să Îl cunoască pe Dumnezeu.
- Pentru viitorul lui Pema*, în special pentru a nu fi căsătorită de părinți (sigur ar fi căsătorită cu un necredincios); Dumnezeu să îi pregătească un soț credincios, și să creeze contextul în care părinții ei să fie de acord.
Ele au mare nevoie de rugăciunile noastre. Fie ca Dumnezeu să păzească credința, inima, trupul și duhul lor. Fie ca acest grup etnic să primească Vestea Bună a mântuirii prin Isus Hristos!
Dacă vă pune Dumnezeu pe inimă, rugați-vă împreună cu noi pentru acești oameni! Este mare nevoie de rugăciune constantă! Unele duhuri nu pleacă decât cu mult post și rugăciune! Numai Dumnezeu poate să lumineze acest întuneric!
*Cele notate mai sus sunt informații obținute în decursul mai multor luni de zile (mai 2020 – martie 2021). Scopul prezentării este de a mobiliza creștinii la rugăciune pentru acest popor, fără a putea da detalii despre el din cauza lipsei securității pentru cele două tinere și a familiei prin care ele au venit la credința în Hristos. Numele folosite sunt pseudonime pentru a nu-i pune în pericol pe cei menționați. Au primit în mod repetat amenințări cu moartea.
Informații primite de la o familie de misionari APME în Asia