În data de 24.07.2022, în cadrul serviciului de dimineață al Bisericii Penticostale Speranța din Cluj-Napoca, a fost ordinat în slujba de prezbiter în direcția misiunii, fratele Marcel Șaitiș, misionar în Madagascar.
Fratele Gheorghe Rițișan, președintele APME, a fost invitat să aibă mesajul principal în care a ales să fie dureros de sincer.
„Îl cunosc pe Marcel de cel puțin 15 ani. În 2009, când biroul APME s-a mutat la Cluj, nu avea niciun angajat și căutam cu disperare un om cu care să lucrez, iar Marcel căuta cu disperare o slujbă și ne-am întâlnit. La puțin timp după ce am pornit împreună am avut un accident teribil de mașină, în urma căruia timp de 6 luni nu am putut să umblu și timp de 1 an nu am putut să conduc. În acea perioadă, Marcel a fost omul bun la toate. El a fost contabilul, secretarul, administratorul, șoferul meu. Tot ceea ce ține de începutul lucrării APME la Cluj a fost foarte strâns legat de Marcel. Am navigat următorii ani, până am ajuns la un moment aparte în care am simțit o anumită frământare din partea lui Marcel. La un moment dat, Marcel a venit zâmbind la mine și mi-a spus: „Frate Ghiță, Domnul mă cheamă la misiune” , iar eu am zis „ok” și nu am dat nicio atenție acestui lucru. După câteva luni a venit din nou, apoi iarăși după un timp a venit iarăși la mine cu lacrimi în ochi și mi-a zis „Frate Ghiță, stau aici cu dumneata de-atâta vreme, iar Dumnezeu mă cheamă la misiune. Nu-ți faci timp o jumătate de oră să discuți cu mine?” M-am simțit copleșit și rușinat și i-am zis: „hai să stăm de vorbă”. Mi-a spus că Domnul îl cheamă în misiune și că dorește să meargă în Madagascar, însă și de această dată am crezut că în spatele acestei decizii este rutina și faptul că s-a plictisit de munca de birou. I-am zis că noi trimitem în misiune bărbați și femei care au pe inimă acest lucru și l-am rugat să o aducă și pe Ioana la o discuție, crezând că ea va fi „salvarea” mea. Însă când am întrebat-o dacă este gata să meargă în misiune, cu cei doi copii pe care îi aveau atunci, Ioana a mărturisit că Domnul a chemat-o la misiune de când era adolescentă, într-o tabără și tot ceea ce a făcut de atunci încolo școala, pregătirea medicală au fost în vederea pregătirii pentru misiune. Atunci am fost de acord cu plecarea lor.
Acum ne revedem după 9 ani de slujire ca misionari în Madagascar și vreau să vă spun un lucru: Marcel și Ioana sunt printre cei mai buni misionari pe care Agenția Penticostală de Misiune Externă îi are și n-o spun că este un eveniment sau că vreau să îi flatez. Marcel a fost primul cu care am început să folosesc acest termen, Marcel a „înflorit” pe câmpul de misiune, este în mediul lui unde crește și se dezvoltă. Copiii lor Alessia, Filip, Ruth și Naomi, sunt deosebiți, maturi, înțelepți, echilibrați și o binecuvântare pentru ei.
Am învățat o lecție pe care încerc să o aplic și care într-o anumită măsură a schimbat conducerea mea. Din momentul acesta încerc să dau șanse oamenilor. Mai degrabă vreau să greșesc că am dat o șansă unui om, chiar și a doua șansă decât să greșesc că nu am dat o șansă cuiva care putea să o apuce. Am mai învățat un lucru, poate sunteți într-un sezon al vieții voastre, cum era Marcel acum 15 ani, în care vă simțiți inadecvați, nepotriviți, frământați, nu știți ce-i cu dumneavoastră. Poate nu este nicio problemă, nici cu biserica, nici cu leadership-ul bisericii și nici cu voi, poate toată această tulburare vine din faptul că nu sunteți în locul potrivit, unde și de unde Dumnezeu vă poate muta într-un alt loc în care să creșteți și să înfloriți.”
Această introducere a fost urmată de mesajul despre leadership din Cuvântul lui Dumnezeu, din Matei 11:28-30. Cel mai mare conducător care a călcat pe acest pământ este Isus Hristos și El a spus „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”.
Ingrediente absolut necesare în conducerea creștină
- Smerenia, în conducerea creștină este indispensabilă. Smerenia are de a face cu disponibilitatea de a trăi o viață deplin dependentă de Dumnezeu, recunoscând că tot ce avem e de la Dumnezeu. (1 Corinteni 4) Smerenia înseamnă și disponibilitatea de a fi dependenți de frați și de a învăța continuu de la toți, chiar și de la oameni simplii.
- Blândețea, care pare că nu se potrivește deloc cu conducerea. Conducerea în lume înseamnă a da porunci, directive, însă conducerea în Biserică trebuie să urmeze modelul lui Hristos. (Matei 21:5)
- Curajul, nu cel de-a te arunca să salvezi, ci curajul de a fi ceea ce Dumnezeu te-a chemat să fii, de a afirma ceea ce crezi, de a nu renunța la principii sănătoase, curajul de a rămâne singur pentru a apăra anumite valori biblice, chiar dacă asta poate duce la plătirea unui cost. (Ioan 2:15, Matei 21:12-13)
- Dragostea. Conducerea este despre oameni și numai despre oameni. Nu este despre clădiri, proiecte, strategii, conducerea este în primul rând despre oameni. În împărăția lui Dumnezeu nu poți fi lider fără dragoste, pentrucă ai de-a face cu oamenii. În Împărăție liderii slujesc. Simbolul leadership-ului în lume este piramida din vremea antică, sus era faraonul care stătea pe umerii supușilor săi. Conducerea creștină are ca simbol copacul, care are o formă inversă decât piramida, jos este trunchiul, rădăcina, ramurile care susțin tot acest edificiu. În conducerea creștină dacă nu iubești te descalifici. Nu folosi oamenii, ci iubește-i așa cum i-a iubit Mântuitorul, până la capăt (Ioan 13:1).
La finalul acestui scurt mesaj de îmbărbătare și de provocare, Ionuț Benea, pastorul bisericii a invitat întreaga familie Șaitiș înaintea întregii adunări, iar împreună cu pastorul Amza Gheorghe și Rițișan Gheorghe au rostit rugăciunea de binecuvântare a fratelui Marcel în slujba de prezbiter și au cerut umplere cu Duhul Sfânt peste întreaga familie, în lucrarea de misiune din Madagascar.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe Sami și Marcel în slujbele în care au fost investiți și să-i umple de Duhul Sfânt, pentru lucrarea de răspândire a Evangheliei, acolo unde i-a chemat să lucreze, în această vreme.