Copiii aud Vestea cea Bună

Copiii aud Vestea cea Bună

Denisa face parte din Biserica Penticostală Betel din Arad. Deși dorința de a fi misionară s-a născut în inima ei încă din copilărie și a persistat, chemarea specifică a primit-o la vârsta de 23 de ani în urma parcurgerii cursului Kairos.

După primirea chemării a urmat pregătirea teologică și misiologică la Centrul Român de Studii Transculturale, iar după absolvire a urmat acreditarea în cadrul APME.

În prezent slujește pe termen lung în Madagascar, unde se implică în evanghelizare și ucenicizare în lucrarea cu femeile și copiii, precum și în domeniile educațional și medical, ca punți de legătură pentru evanghelizare.

În ultima perioadă am fost implicată în activitatea de evanghelizare a copiilor, atât în sat cât și la școala duminicală din biserica unde slujesc; vizită în comunitatea de leproși din satul Mangarano; ajutorare socială: haine, plăpumi și orez; și un mic proiect de homeschool la noi acasă pentru o parte din copiii oamenilor apropiați nouă.

În satul Antanikatsaka (la aproximativ 15 km de Antsirabe, orașul în care locuiesc) se desfășoară o lucrare de evanghelizare a copiilor, în fiecare sâmbătă, în biserica din sat (o biserică cu foarte puțini membri).

Împreună cu sora Pierette, cea care este responsabilă de lucrare, mă implic în evanghelizarea acestor 50-70 de copii care vin regulat la întâlniri. Programul este unul obișnuit: lecții biblice, memorarea versetelor, cântări și alte activități educaționale.

De mai bine de un an de zile, slujesc la școala duminicală pentru copiii din Biserica Efraima-Mahafaly.

Participă în jur de 35 de copii și împreună cu 3 surori din biserică, investim în viața acestor copilași în fiecare duminică și ne dorim să îi vedem viitori slujitori în biserică și poate într-o zi, chiar misionari.  

Ajutorarea socială face parte din lucrarea de misiune, având în vedere nivelul ridicat al sărăciei din Madagascar. Periodic susțin câțiva copii/fete cu orez, care este mâncarea de bază aici, însă în această perioadă de pandemie și totodată pentru sezonul rece care a început, am demarat un proiect special de ajutorare socială, mai ales în rândul copiilor.

Am cumpărat un balot de 100 kg de haine, suficient pentru toți copiii de la școala duminicală și școala biblică pentru copiii din satul Antanikatsaka. De asemenea, am distribuit și plăpumi pe care le-am dăruit familiilor cu mai mulți copii, ținând cont că aici oamenii nu au căldură în casă, iar unii trăiesc în condiții foarte grele.

Satul Mangarano, situat la aproximativ 20 de km de orașul nostru, este o localitate unde locuiește o comunitate de oameni leproși cu familiile lor și nu numai.

În luna mai am avut privilegiul să vizitez acest sat împreună cu familia Șaitiș, care lucrează de mulți ani în acest loc și cu Tabita Micu, să le oferim ajutoare (având în vedere că mulți nu pot lucra din cauza bolii sau lucrează pe bani foarte puțini): orez, haine, plăpumi; dar totodată să îi încurajăm printr-un timp de predică, rugăciune și cântare.

Am avut ocazia să o vizitez pe Fanja, o tânără bolnavă de cancer pe care împreună cu Ioana Șaitiș o ajutăm cu tratamentul medical, cât și alte case ale oamenilor. Nu mi-a trebuit mult să îmi dau seama cât de simplu (sărac) e modul lor de trai. Îmi doresc ca pe viitor să continui să mă implic în acest loc cu mari nevoi.

Deoarece de aproximativ trei luni de zile școlile sunt închise în Madagascar, copiii au rămas în urmă cu studiile. Au rămas în urmă pentru că, deși nu merg la școală să învețe efectiv materiile, ei primesc săptămânal lecții și teme de la profesori.

Problema este că nu pot să învețe singuri, iar cei mai mulți dintre părinții lor nu au școală ca să îi poată ajuta și la mulți dintre ei se poate observa un regres. Ceea ce ne dorim este ca la finalul anului școlar copiii să treacă examenele și să promoveze clasa, iar în acest scop cu o parte dintre copiii din proiectul Didasko (proiect în care sunt implicata și eu), am ales să facem homeschool la noi acasă (atât eu, cât și colega mea Tabita).

De două ori pe săptămână acești copii vin la noi și încercăm să ținem pasul cu nivelul la care ei ar trebui să fie în această perioadă. De asemenea, în acest proiect le avem cu noi pe Clarice și Irenne, două tinere care lucrează împreună cu noi atât la Didasko, cât și la școala biblică pentru copii.