Șeful satului H. fiind veteran de război, îi place mult istoria și are cunoștințe vaste în domeniul acesta. În discursul său, în timp ce pomenea despre Europa, mi-aș fi dorit să fiu invizibilă…însă bine că nu sunt franțuzoaică, colonizatoare directă.
Și oricum e istorie, și așa cum a precizat dumnealui, e bine să învățăm din trecut.
Nu doresc sa fiu o misionară “colonizatoare” care să impună propria cultură cu superioritate și lipsa de respect pentru o națiune.
Pentru deschiderea centrului nu eram sigură dacă ar trebui introdusă limba franceză copiilor sau să păstrăm doar limba locală. În toate școlile, din această țară, se predă limba franceză, iar părinții își doresc asta, dorind să extindă cunoștințele copiilor. Vreau să mă asigur că totul este făcut în conformitate cu această cultură, să lupt uneori împotriva mentalității și culturii mele și să adopt cultura etniilor cărora le slujesc. O cultură fantastică, care mă dezvoltă ca om. De aceea, vreau ca niciodată să nu mă las limitată doar la tradiție sau să las ca tradiția să fie superioară Cuvântului lui Dumnezeu.
Mă doare când bisericii locale, alături de care am o experiență extraordinară, nu i se dă respectul cuvenit, din cauza culturii și a modului lor de inchinare. Însă creștinii din această țară sunt oameni corecți și de caracter, iar lucrul acesta îi face să se deoarebească de ceilalți.
Pot da doar un simplu exemplu de zi cu zi.
Într-o zi, prietena mea se afla într-un taxi și avea o monedă tocită, care nu putea fi acceptată. Șoferul a sfătuit-o să o ascundă printre alte monede și să cumpere ceva de la un butic. Ea a zis ca nu poate să facă lucrul acesta, deoarece nu este corect. Imediat întrebarea lui a fost: “Ești creștină?”
În 7 Noiembrie, ne-am întâlnit din nou cu șeful satului. A fost uimitor tot ce ne-a zis! Văd intervenția divină. A vorbit și comitetului satului despre faptul că persoane ca noi, se sacrifică și nu au interese proprii, iar munca va fi diferită. Li s-au prezentat și alte oferte pentru a deschide o grădiniță în sat, însă șeful satului nu a acceptat, pentru că a văzut că sunt cu intenții personale. „Cu ani în urmă, în sat a existat o grădiniță care a eșuat, din cauza faptului că persoanele care au inițiat proiectul au fost nepregătite”, a spus liderul satului ,“însă voi sunteți diferiți și lucrul vostru va avea succes”. Ce responsabilitate avem! Ni se oferă încredere datorită mărturiei bune pe care o are biserica locală din capitală, cu care colaborez și care lucrează în acest sat de 4 ani. Știm că vom avea victorie pentru că Dumnezeul nostru este cu noi și îl avem pe El în centrul activităților noastre. E minunat Tatăl nostru ceresc.
Așteptăm să ni se găsească o casă pe care să o închiriem, în care să putem desfășura activitățile și să locuiască permanent învățătoarea.
Până atunci ne deplasăm de 3 ori pe săptămână, în sat pentru a ține lecțiile cu copiii.
Am terminat activitățile cu cei mici, dar părinții continuă să aducă copii. Își doresc ca copiii lor să studieze. Până acum avem înscriși 34 de copii.
M.O. – misionară APME într-o țară din Africa de Vest